Stele de mare

“O furtunã teribilã se abãtu asupra mãrii. Vântul sufla îngheţat, brãzdând apa şi înãlţând-o în valuri uriaşe care se repezeau spre mal lovindu-l cu putere şi producând curenţi care pãtrundeau în adânc ca plugurile de oţel şi smulgeau din loc vieţuitoarele marine, crustaceele şi moluştele, purtându-le la zeci de metri de ţãrm.

Atunci când furtuna se potoli, la fel de repede precum se şi pornise, apa se domoli şi se retrase.

Acum plaja era o imensã întindere de noroi unde se zvârcoleau în agonie mii şi mii de stele de mare.

Acest lucru făcu sã vinã multã lume pe acea parte a coastei. Sosiră acolo şi echipe de la diverse televiziuni pentru a filma straniul fenomen.

Stelele de mare erau aproape nemişcate. Trăgeau sã moarã.

În mulţime, ţinut de mână de tatăl sãu, era şi un copil care privea cu ochii plini de tristeţe micuţele stele de mare. Cu toţii se uitau şi nimeni nu fãcea nimic. Dintr-odatã, copilul lãsã mâna tatãlui sãu, îşi scoase încãlşãmintea şi fugi pe plajã. Se aplecã şi culese cu mânuţele sale trei steluţe de mare; apoi, luând-o la fugã, le duse în apã. Dupã aceea, se întoarse înapoi şi repetã operaţiunea.

De pe parapet, un om strigã spre el:

” – Dar ce faci, bãiete?”

” – Arunc în apã stelele de mare. Altfel vor muri toate pe plajã”, rãspunse copilul fãrã a se opri din fugã.

” – Dar pe plaja asta sunt mii şi mii de stele de mare: cu siguranþã nu ai sã poţi sã le salvezi pe toate. Sunt prea multe”, mai strigã bãrbatul. „Ca sã nu mai spunem cã la fel se întâmplã pe sute de alte plaje de-a lungul coastei! Nu poţi schimba lucrurile!”

Copilul zâmbi, se aplecã iar şi mai culese o stea de mare şi, aruncând-o în apã rãspunse:

” – Iatã cã am schimbat lucrurile pentru aceasta!”

Bãrbatul rămase o clipã mut, apoi se aplecã, îşi scoase pantofii şi şosetele şi coborî şi el pe plajã. Începu sã adune stele de mare şi sã le arunce în apã.

O clipă mai târziu coborârã încã douã fete şi astfel erau deja patru persoane care aruncau stele marine în apã. Dupã alte câteva minute erau cincizeci, apoi o sutã, douã sute, mii de persoane care aruncau stele de mare în apã.

Astfel furã salvate toate.

Pentru a se schimba lumea ar fi suficient sã aiba cineva ( chiar şi un copil ) îndrãzneala de a începe.

Poveste scrisa de Bruno Ferrero